Sutrele lui Riși Patanjali – Un ghid pentru autocunoaștere 9

 

tatra = acela (din ambele)

sthitau = oprire

yatna = încercare, efort

abhyāsa = exercițiu, practică

 

 

Abhyāsa înseamnă practică constantă și perpetuă. Mintea este neliniştită din fire. A te concentra asupra unui punct și a repeta asta din nou și din nou este „practică” sau abhyāsa.

Cauza vieții și a suferințelor noastre pământești constă în faptele noastre sau KARMA-ele. Există două tipuri de karma: în primul rând, acțiunile noastre și în al doilea rând, vrittis-urile noastre, gânduri și sentimente exprimate în dorințe, afecțiune sau aversiune. Vrittis sunt cauza acțiunilor noastre și ne forțează sau ne ispitesc la noi acțiuni și reacții, iar acestea la rândul lor creează o nouă karma. Atâta timp cât nu suntem eliberați de vrittis și astfel de karme, ne vom renaște din nou și ne vom implica în dificultăți ulterioare.

 

Scripturile descriu diferite sisteme de control al minții și de a ne elibera de vrittis în continuă schimbare. Aceste tehnici ne ghidează către Dumnezeu și, prin urmare, ar trebui să le respectăm ca fiind sacre. Fiecare persoană poate alege metoda care i se potrivește cel mai bine și căreia îi găsește cea mai accesibilă. Mantra, kriyā și meditația sunt practici pe care ar trebui să le avem în mare stimă. Eliberarea perfectă (moksha) putem atinge numai prin samādhi. Totuși, dacă atingem samādhi nu depinde de voința noastră, ci de faptele noastre. Karmele au o putere de legare foarte puternică. Nu există doar corpul fizic (annamaya kosha), ci alte patru corpuri sau învelișuri care învăluie și ne acoperă adevăratul sine. Aceste corpuri sunt: ​​corpul astral sau energetic (prānamaya kosha), corpul minții (manomaya kosha), corpul intelectului (vigyānamaya kosha) și corpul cauzal (ānandamaya kosha), învelișul final sau bariera care urmează să fie depășit pentru a obține eliberarea.

 

Cea mai bună și mai eficientă tehnică pentru a obține moksha este mantra-japa, care este repetarea continuă a guru-mantrei. Prin energia vibrațională înaltă a mantrei, conștiința este ghidată prin toate nivelurile și învelișurile (koshas) către scop, indiferent dacă practicantul este conștient de acest proces sau nu.

Prin mantra-japa, vairāgya și abhyāsa putem purifica gândurile și putem hrăni și întări acele gânduri din noi care ne eliberează. Această purificare a oglinzii interioare ar trebui să fie practica noastră zilnică, astfel încât mintea și conștiința să rămână limpezi și praful māyā să nu se așeze din nou pe ele.

 

Cum putem intensifica abhyāsa?

 

 

sa = acest

tu = totuși, dar

dīrgha-kāla = mult timp

nairantarya = continuu, fără întrerupere

satkāra = respect, reverență

sevita = practicat, folosit

dṛd̟ha-bhūmi = a atins starea, o bază fermă.

 

 

Abhyāsa va avea succes numai dacă ne îndeplinim practicile (sādhana) zilnic și nu devenim relaxați. Faceți o hotărâre fermă și nu lăsați să apară în voi nicio îndoială cu privire la succes. Este important să nu întrerupeți practicarea exercițiilor, ci să le faceți în mod continuu și sistematic. Nu slăbiți eforturile, nu renunțați niciodată și exersați pentru viață!

 

Un alt punct important este să ai respect și reverență pentru practici și să nu le faci fără gânduri și în mod obișnuit. Abhyāsa ar trebui să devină mijlocul nostru de existență. Niciodată nu trebuie să ignorăm, să criticăm sau să ne îndoim de asta. Practica regulată, făcută cu dragoste, reverență și devotament, conform instrucțiunilor Maestrului, îl conduce pe practicant la scop.

 

În Bhagavad Gītā (Capitolul 6, versul 35), Domnul Krishna îi spune lui Arjuna: „O, fiu al lui Kuntī, fără îndoială că este dificil să înfrânezi mintea neliniștită, dar prin abhyāsa și vairāgya este posibil să o îmblânzești”.

 

Fermitatea noastră interioară ar trebui să fie atât de puternică încât, indiferent ce s-ar întâmpla, să nu ne lăsăm trași și distrași de la practicile noastre. Adesea, aspiranții își pierd calea pentru că își slăbesc determinarea și aspirația. Dacă o persoană flămândă descoperă un fruct dulce în vârful celui mai înalt copac, se va cățăra în copac în ciuda tuturor greutăților și nu va renunța până nu ajunge la fruct. În același mod, aspirantul, care este hotărât să-L cunoască pe Dumnezeu, nu va fi abătut din calea lui.

 

Pentru a construi o casă, este necesară o fundație puternică și solidă. Fundamentul drumului nostru spiritual este credința puternică și încrederea fermă de a atinge scopul cu ajutorul Maestrului.

 

Marele meu maestru Srī Mahāprabhujī a spus în „Învățăturile sale de aur”, „Fă-ți munca cu hotărâre fermă și succesul este asigurat”.

 

Pentru mai multe informații despre Srī Mahāprabhujī, vezi capitolul „Sri Alakpurijī Siddha Peeth Parampara”, precum și biografia sa „Lila Amrit – Viața divină a lui Srī Mahaprabhujī”.

 

Mai departe va urma descrierea vairāgya.