20. śraddhā-vīrya-smṛti-samādhi-prajñā-pūrvaka itareṣām

śraddhā – credință, încredere;
vīrya – putere, disciplină;
smṛti – memorie;
prajñā-pūrvaka – cunoaștere anterioară, experiență;
samādhi – conștiință supremă;
itara – alții

Alții ating starea de samādhi prin credință, disciplină și rememorarea cunoștințelor dobândite anterior.

SHRADDHĀ reprezintă o încredere necondiționată și o certitudine neclintită în Dumnezeu, în Maestru și în practici, fără nicio urmă de îndoială. Dacă eforturile noastre par să nu aibă niciun efect și nu observăm niciun progres pe calea noastră, cauza este, cu siguranță, o lipsă de încredere în practici (vezi sūtra 14). Acesta este unul dintre cele mai mari obstacole în atingerea scopului propus. De fapt, credința este mai importantă decât exercițiul în sine! Un exercițiu, realizat cu devotament și credință, poate fi încununat de succes chiar dacă nu este executat perfect sau corect – de exemplu, dacă o persoană nu poate medita stând în poziția lotus, ci doar așezată într-un fotoliu.
În cine ar trebui să avem încredere? Încrederea în noi înșine, în calea pe care o urmăm și în exerciții constituie o premisă esențială pentru succes. În orice caz, putem avea încredere în maestrul spiritual și ne putem baza pe el pentru a ne conduce către Sinele Suprem.

Cel de-al doilea principiu, VĪRYA, are mai multe semnificații, toate fiind legate de noțiunile de „putere” și „forță”. Așa cum este important să ne menținem mintea, simțurile și corpul sub control, tot astfel trebuie să ne folosim energia într-un mod controlat și cu un scop precis. De exemplu, nu este tocmai eficient să plătești pe cineva să se ocupe de treburile casnice, pentru ca apoi să mergi la o sală de fitness – implicând costuri suplimentare – doar pentru a consuma energia acumulată. Vīrya înseamnă, de asemenea, abstinență și, într-un sens mai larg, „disciplină”. Fără disciplină, nu putem realiza nimic. Dacă nu reușim să ținem sub control vritti-urile (fluctuațiile minții) prin disciplinarea gândirii, ne pierdem energia și forța interioară. Acest lucru ne slăbește atât fizic, cât și mental, făcându-ne vulnerabili la boli, depresie și tulburări nervoase. Frământați de îndoieli, resimțim o lipsă de energie; suntem nemulțumiți, nedumeriți și neliniștiți. Toate aceste simptome trădează o carență de disciplină mentală.
Mulți preferă mai degrabă să consulte un psihiatru, să plătească pentru terapii costisitoare și să ia pastile, în loc să facă exerciții și să-și controleze mintea. Medicamentele și tratamentele nu oferă o vindecare definitivă.
Singura soluție este o reorientare mentală: schimbarea gândurilor și însușirea unei discipline corecte a minții.
Capacitatea creierului este limitată. Dacă prea multe vritti (fluctuații mentale) roiesc în el într-un mod haotic, într-o zi acesta poate „da pe afară”. Durerile de cap, migrenele, durerile abdominale, diareea, visele neplăcute, agitația nervoasă și stresul sunt semnele incipiente ale unei astfel de stări, care, nu de puține ori, culminează cu afecțiuni psihosomatice sau cu epuizarea (burnout).
Prin interacțiunea dintre shraddhā (încredere/credință) și vīrya (vigoare/energie), memoria și capacitatea de învățare se consolidează, iar noi abilități și calități valoroase sunt trezite la viață.
A controla vritti-urile înseamnă a nu permite apariția gândurilor depresive sau distructive, a îngrijorărilor inutile și a ruminațiilor mentale. Oricum, într-o zi va trebui să lăsăm totul în urmă; așadar, de ce să ne frământăm atât de mult din cauza lucrurilor lumești?
Cea mai eficientă metodă în acest sens este repetarea constantă a „Guru-mantrei” în minte, precum și luarea în considerare a proprieiĺ dharma (datorie/menire) – atât în ​​relația cu ceilalți oameni, cât și din perspectivă spirituală – în tot ceea ce plănuim sau întreprindem.
Pentru a progresa pe calea spirituală, este esențial să fim sănătoși și viguroși. Avem nevoie de energii mentale și fizice pure și puternice. Acestea depind, în mare măsură, de mediul social în care ne desfășurăm activitatea și de hrana pe care o consumăm. Consumul de carne și alcool dăunează sănătății; în loc să ne întărească, ne slăbesc. În schimb, o alimentație vegetariană de tip sattvic (pură) conferă sănătate fizică, claritate în gândire și armonizează conștiința. Somnul devine profund și odihnitor, concentrarea și meditația devin mai accesibile, iar gândirea devine pozitivă și limpede.

Al treilea exercițiu menționat aici este SMRITI – memoria. Amintirile pot fi vesele sau triste, însă ele sunt întotdeauna legate de emoții, permițându-ne să retrăim sentimente din trecut. Din ce motiv menționează Patanjali aici smriti (memoria), în legătură cu shraddhā (credința) și vīrya (vigoarea/energia)?
Am parcurs deja multe forme de existență și am trăit atât sentimente de fericire, cât și de tristețe, de-a lungul a nenumărate vieți. De multe ori am fost aproape de Dumnezeu, dar, din cauza erorilor și a ignoranței, am căzut mereu înapoi în roata morții și a renașterii. Pe scurt, am pierdut amintirea adevăratului nostru sine. Nu ne cunoaștem nici trecutul, nici viitorul. Prin încrederea în învățăturile scripturilor și în cuvintele Maestrului, prin dezvoltarea forței interioare, prin comuniune spirituală (satsang), o dietă sănătoasă, yoga, exerciții de respirație și fizice, precum și prin meditație, amintirea adevăratei noastre ființe este trezită din nou. Acest lucru duce, în cele din urmă, la cea mai înaltă conștiință și la eliberare.
Îmi amintesc de un om pe nume Māstāna Bābā (māstāna = fericit, bābā = yoghin, sfânt), care locuia la aproximativ cinci mile de locul în care m-am născut. Nimeni nu știa câți ani avea cu adevărat; chiar și bunicul meu îl cunoscuse doar ca pe un om bătrân. Nu avea o casă și nici nu locuia într-o peșteră. Pur și simplu trăia și dormea ​​pe stradă.
Într-o zi, a fost atacat de viermi. Aceștia și-au depus ouăle în craniul său, iar viermii care au ieșit din ouă l-au mâncat, la propriu, de viu. Capul său era o masă de viermi care se revărsau în afară și cădeau pe pământ. Era îngrozitor de privit! Dar ce a făcut Māstāna Bābā? A luat viermii și i-a pus înapoi pe cap.
El a spus: „Unde să se ducă? Locul lor este acolo; altfel, ar trebui să rămână flămânzi.”
Vestea despre Māstāna Bābā s-a răspândit curând în toată țara. Odată, un medic a venit în sat și a stat în fața lui, așteptând, cu mâinile împreunate în semn de venerație.
Māstāna Bābā stătea acolo, ca de obicei, ridicând cu răbdare viermii care căzuseră pe pământ și punându-i la loc, în craniul său. (Vă asigur că această poveste nu este inventată. Am fost chiar eu martor ocular!) După un timp, Bābā a ridicat în cele din urmă privirea și l-a întrebat pe medic ce dorește.
„Dacă îmi permiteți, aș dori să vă ofer un medicament.”
„Așadar, vrei să mă vindeci?” a întrebat Māstāna Bābā.
„Da”, a confirmat medicul. Atunci, Māstāna Bābā și-a ridicat pur și simplu capul de pe trunchi cu ambele mâini și i l-a întins medicului:
„Iată, ia-mi capul și vindecă-l.”
Împietrit de uimire, medicul a rămas pironit cu privirea ațintită asupra lui Bābā, apoi a fugit îngrozit. Numeroși oameni au fost martori la acest eveniment. Mai târziu, Māstāna Bābā și-a părăsit trupul, păstrându-și pe deplin conștiința, și s-a unit cu Sinele Suprem. Acest lucru se numește „mahā-samādhi” („marele samādhi”) și este posibil doar pentru un suflet realizat.

Faptul de a conștientiza că, în realitate, nu suntem trupul, ci ātma — nemuritoare și inviolabilă — ne eliberează de problemele și suferințele lumești. Cine suferă de boală și durere? Trupul, nu Sinele. Este ușor de spus, dar greu de realizat.
Prin observarea și analiza critică a gândurilor, învățăm, în timp, să le direcționăm conform propriei voințe. Gândește mai puțin la ceilalți și mai mult la tine însuți. Practică introspecția și autoanaliza: „Ce gândesc? Ce ar trebui să gândesc? Cine sunt? Pentru ce sunt aici? Care este dharma mea? Care este scopul meu?”
Ia hotărârea de a fi precum un arbore de santal, care își oferă parfumul, fără nicio discriminare, tuturor celor care intră în contact cu el. Existența ta ar trebui să fie o binecuvântare pentru toți oamenii. Atunci, viața ta își va fi împlinit scopul și vei ajunge cu bine la destinație.

În următoarele două sūtra-e, Patanjali distinge trei niveluri de viteză cu care putem atinge obiectivul, în funcție de intensitatea practicii noastre. Despre aceasta în următorul articol din seria Sutrele lui Rishi Patanjali - Un ghid pentru autocunoaștere.